Acum 4 ani - Partea a doua

Dupa cum va promiteam, revin si cu partea a doua a povesterii mele...

Dupa prima saptamana mi-am dat seama de un lucru: nu e menirea mea sa fiu inginer. Dar ce sa fac acum? Intrasem deja aici. Daca as fi renuntat, pierdeam un an din viata. Pentru mine nu era o problema mare pentru ca in perioada respectiva facusem niste cursuri de fotografie si voiam sa plec pe un vas de croaziera sa fac fotografii turistilor. Dar parintii m-ar fi omorat!

Acela a fost momentul in care mi-am promis ca orice voi incepe in viata asta, voi duce pana la capat! Cu semnul exclamarii la final!

A fost greu la inceput. Imi displacea cam tot ce faceam la seminarii, cursuri, ma amuzam la unele laboratoare cand vedeam ceva practic, dar totusi mi se parea inutil tot ce faceam. Preferam sa pierd zilele frumoase de octombrie in Cismigiu facand fotografii sau in Gradina Botanica. Adoram campusul Politehnicii, dar uram ce se petrecea in cladiri.

Privind acum la 3 ani si jumatate distanta, pot spune ca erau doar frustrarile mele interne.

Prima sesiune = primele 2 restante. Chin si jale in familie. Cum, de ce, ce s-a intamplat? Pur si simplu, am refuzat sa ma duc cursuri si seminarii/laboratoare care ma plictiseau. Citeam, ma plimbam, faceam orice altceva.

Mi-am dat seama ca o sesiune face cat tot studiul meu ptr bac si admitere si am decis sa ma apuc de treaba mai serios incepand cu semestrul 2. Am avut noroc ca mi-a placut Mecanica si Rezistenta Materialelor si am reusit sa privesc cu ochi mai buni facultatea. Nu stiam pentru ce invat tot ce invat, eu doream sa urmez specializarea economica, dar imi vine in minte si acum prima fraza din cartea de Analiza Matematica de la "Cuvant inainte": Scopul acestei materii este sa dezvolte gandirea logica a viitorul inginer. Imi venea sa-i zic profului: O sa citesc logica lui immanuel kant daca vreau sa-mi dezvolt latura asta.

In fine... Dupa primul an m-am ales cu 4 restante. 2 Analize, Chimia si habar nu mai am ce a mai fost.

V-as povesti acum despre anul 2, dar acolo incepe o perioada foarte draga mie: intrarea intr-o organizatie studenteasca despre care vreau sa va povestesc intr-un post mai mare si mai cuprinzator.

Concluziile mele dupa primul an de facultate:
- socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ;
- daca inainte de bac ma simteam obosita, in sesiune am inteles cu adevarat ce inseamna oboseala;
- examenul de permis nu e cel mai greu examen;
- in camin sunt cele mai multe resurse pentru a trece un examen: de la petreceri pana la cursuri;
- xerox-ul a devenit parte din viata mea.

Inchei aici capitolul Acum 4 ani si revin in curand cu experienta mea facultate si organizatie studenteasca in paralel.

Va pup,
Irina