Acum 4 ani - Partea a doua

Dupa cum va promiteam, revin si cu partea a doua a povesterii mele...

Dupa prima saptamana mi-am dat seama de un lucru: nu e menirea mea sa fiu inginer. Dar ce sa fac acum? Intrasem deja aici. Daca as fi renuntat, pierdeam un an din viata. Pentru mine nu era o problema mare pentru ca in perioada respectiva facusem niste cursuri de fotografie si voiam sa plec pe un vas de croaziera sa fac fotografii turistilor. Dar parintii m-ar fi omorat!

Acela a fost momentul in care mi-am promis ca orice voi incepe in viata asta, voi duce pana la capat! Cu semnul exclamarii la final!

A fost greu la inceput. Imi displacea cam tot ce faceam la seminarii, cursuri, ma amuzam la unele laboratoare cand vedeam ceva practic, dar totusi mi se parea inutil tot ce faceam. Preferam sa pierd zilele frumoase de octombrie in Cismigiu facand fotografii sau in Gradina Botanica. Adoram campusul Politehnicii, dar uram ce se petrecea in cladiri.

Privind acum la 3 ani si jumatate distanta, pot spune ca erau doar frustrarile mele interne.

Prima sesiune = primele 2 restante. Chin si jale in familie. Cum, de ce, ce s-a intamplat? Pur si simplu, am refuzat sa ma duc cursuri si seminarii/laboratoare care ma plictiseau. Citeam, ma plimbam, faceam orice altceva.

Mi-am dat seama ca o sesiune face cat tot studiul meu ptr bac si admitere si am decis sa ma apuc de treaba mai serios incepand cu semestrul 2. Am avut noroc ca mi-a placut Mecanica si Rezistenta Materialelor si am reusit sa privesc cu ochi mai buni facultatea. Nu stiam pentru ce invat tot ce invat, eu doream sa urmez specializarea economica, dar imi vine in minte si acum prima fraza din cartea de Analiza Matematica de la "Cuvant inainte": Scopul acestei materii este sa dezvolte gandirea logica a viitorul inginer. Imi venea sa-i zic profului: O sa citesc logica lui immanuel kant daca vreau sa-mi dezvolt latura asta.

In fine... Dupa primul an m-am ales cu 4 restante. 2 Analize, Chimia si habar nu mai am ce a mai fost.

V-as povesti acum despre anul 2, dar acolo incepe o perioada foarte draga mie: intrarea intr-o organizatie studenteasca despre care vreau sa va povestesc intr-un post mai mare si mai cuprinzator.

Concluziile mele dupa primul an de facultate:
- socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ;
- daca inainte de bac ma simteam obosita, in sesiune am inteles cu adevarat ce inseamna oboseala;
- examenul de permis nu e cel mai greu examen;
- in camin sunt cele mai multe resurse pentru a trece un examen: de la petreceri pana la cursuri;
- xerox-ul a devenit parte din viata mea.

Inchei aici capitolul Acum 4 ani si revin in curand cu experienta mea facultate si organizatie studenteasca in paralel.

Va pup,
Irina

Acum 4 ani...

Acum ca am deschis blog, sa si scriu ceva aici...

O sa va povestesc o intamplare de acum 4 ani, cand eram in clasa a 12a, aproape de bac si nu stiam exact daca vreau ASE, Constructii sau Poli.

Eram la un liceu de elita, unul din primele 15 din tara. Eram la mate-info, ma chinuiam rau cu matematica. Cautam o facultate unde sa nu fac prea multa facultate, dar sa nu fie nici admiterea grea. Voiam sa dau examen, ptr ca pe vremea aia pe dosar intrau "doar loserii", cel putin asa ziceau colegii mei.

Imi placea ideea de Politehnica, mai toti din familia mea trecusera pe acolo. Citeam forumurile anilor 2007-2009 si ma speriam de ce vedeam acolo despre Poli: Restante, iar m-a picat ala, am dat de 7 ori examenul la Fiabilitate... Doamne... Nu va dati seama ce se petrecea in interiorul meu in perioada aceea.

Dar am stabilit totusi ca prioritatea mea va fi Politehnica. Ai mei credeau ca Automatica. Eu nu voiam nici in ruptul capului informatica. Avusesem in liceu o experienta neplacuta la o olimpiada de informatica si nu mai voiam sa vad linii de cod in viata mea. Nici nimic ce are legatura cu asta.

In 2009, facultatile erau impartite in (din punctul parintilor mei):

- Academie, Medica, Arhitectura - iti ofera un job sigur, sunt grele dar merita;

- Automatica - Calculatoare - in 5 ani vor fi atatea job-uri in programare incat nu vei duce lipsa de nimic;

- Restul:

     - Constructii - criza, nu se mai construieste;

     - ASE - toata lumea termina ASE-ul si someaza;

     - Drept - uita-te la unchiul tau - e avocat si someaza;

     - Electronica - inca nu luase amploare atunci, nu erau atatea oportunitati. Ai mei identificau electronica cu ce facea nea Gicu, care ne repara televizorul. Ceea ce nu era gresit, dar vrei sa ajungi ca nea Gicu?

Cam astea erau optiunile unui absolvent de liceu de info si perspectivele.

Eu vedeam lucrurile altfel. Intr-o zi, am vazut, total intamplator, un infografic despre cele mai mari cifre de afaceri/domenii. Ce credeti? Pe primul loc erau Energia, iar pe locul doi Transporturile. Si m-am dus la tata si i-am zis: "Tata, eu vrea Transporturi sau Energetica!" Tata, care era electrician de joasa tensiune, mi-a zis direct: "Nu vezi ca eu nu fac bani din asta? Poti sa pui optiunea 2 Transporturile."

Intamplarea a facut sa iau o nota foarte buna la Bac si sa am mai multa libertate. Pe data de 14 Iulie 2009, am avut marea inspiratie sa intru in Politehnica pe Spaiul Independentei. Imi era mai la indemana sa cobor la Grozavesti la metrou. Si uite-ma intre Stiinte Aplicate si Transporturi. Si ii zic tatalui meu: Hai la Transporturi prima data, dupa la Inginerie Mecanica (ce terminase el) si abia dupa la Automatica. Eu nu stiam o chestiune importanta la data respectiva: examenul se dadea in aceeasi zi pentru toate facultatile. Iti puteai alege doar una cu admitere prin examen.

Ajuns in sala se inscriere, mi-am dat seama de acest astept. Am iesit afara, i-am spus tatalui meu si aproape ca mi-a parut rau de el atunci, dar a zis: "Faci ce vrei...".

Si am ajuns la Transporturi, am intrat prima in seria mea, toate bune si frumoase.

Prima saptamana de facultate a fost un cosmar. Analiza matematica, algebra, un optional pe care nu mi-l mai aduc aminte si stiinta si ingineria materialelor. In primul weekend m-am uitat pe bibliografiile recomandate de profesori. Chimie. Am simtit ca innebunesc. Nu-mi venea sa cred ca am ajuns acolo. Tin minte ca aveam luni 10 ore, marti 8, miercuri 12. Groaznic. Cred ca multi dintre voi cunosc sentimentul.

Din pacate nu mai pot scrie, dar voi continua articolul cat de curand. 

Va pup,

Irina

De ce blog?

Hello,

Irina Iliescu este numele meu si acum ceva timp m-am decis sa-mi deschis o pagina pe facebook si un grup in care sa centralizez cele mai multe oportunitati de cariera, intership-uri, concursuri etc, orice poate duce la dezvoltarea carierei tinerilor studenti la profile tehnice.

Din pacate, nu am avut foarte mult timp sa ma ocup de aceasta pagina (anul 4 -> licenta + job), dar in masura timpului disponibil ma voi ocupa mai mult.
Nu am un obiectiv clar in legatura cu Tech Careers, nu stiu unde va ajunge, dar daca vor fi cateva persoane care se vor angaja in urma gasirii unui anunt aici, voi fi cea mai fericita.

Sa nu uitam de unde am plecat... De ce blog?

De ce nu? E la moda, toata lumea citeste blogurile. Social Media nu inseamna doar Facebook si Twitter. Blogul este o parte importanta din Social Media.
Asa ca, am decis ca atunci cand am ceva de spus in legatura cu facultatea, locurile de munca etc sa scriu un articol, poate cineva le va citi si ii va fi de folos ce scriu eu aici.
Uneori este posibil sa ma exteriorizez prea mult si aici sa scriu o serie de frustrari proprii, rezultate in urma a ceea ce se intampla la facultate sau in viata profesionala. Dar pana la urma, nu acesta este scopul unui blog?
O sa va rog sa-mi scuzati greselile gramaticale pe care le veti intalni, eu nu obisnuiesc sa recitesc un text pe care il scriu, vreau sa va impartasesc cele mai curate ganduri, neslefuite.

Va invit sa urmariti pagina de Facebook si Grupul de Facebook in continuare!

Va pup,
Irina